Volodimir Zelenski le-a dat ordin liderilor G7: Data până la care trebuie să se încheie războiul rus în Ucraina

Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski i-a îndemnat luni pe liderii G7, reuniţi într-un summit în Germania, ”să facă maximum” pentru a vezi tot »

Suspans prelungit până în toamnă pentru Darius Vâlcov – Iccj repune pe rol mega-dosarul de corupție în loc să decidă dacă se continuă sau nu judecata

Instanța supremă a amânat, repus, luni pe rol dosarul de mare corupție în care sunt analizate apelurile DNA și ale vezi tot »

Prințul Paul al României a fost prins la Paris

Prințul Paul al României a fost prins în Paris. Acesta fugise din țară de aproape  doi ani de zile, după vezi tot »

România Educată s-a prăpădit la Evaluarea Națională

Elevii din România nu știu nici să scrie, nici să socotească. Evaluarea Națională a scos la iveală grave probleme în vezi tot »

Guvernul va compensa prețul la carburanti pentru trei luni

Guvernul va lua o decizie joi cum va face cu scăderea prețurilor la combustibil, iar decizia va fi anunțată după vezi tot »

 

Sindromul Hybris – de ce şi cum se schimbă unii oameni când li se oferă funcţii şi putere? Excesul de putere, principala cauză a corupţiei

Sindromul-Hybris-de-ce-şi-cum-se-schimbă-unii-oameni-când-li-se-oferă-funcţii-şi-putere-SursaWfdd

Sindromul Hybris sau Sindromul Hubris se referă la persoanele care manifestă o schimbare semnificativă de personalitate, în sens negativ, odată cu dobândirea unei funcţii de conducere sau când acced la o poziţie în societate care le conferă putere. Se poate întâmpla acest lucru în politică, în afaceri sau în orice alt domeniu.

De la Pittacos din Mytilene, un remarcabil om politic grec, exemplu de echilibru, onestitate şi inteligenţă, din secolul al VI-lea i.Hr., a rămas o celebră zicere, pe care unii o atribuie lui Pitagora, şi pe care timpul a confirmat-o constant, sedimentându-se în conştiinţa colectivă ca expresie a unui adevăr mereu verificabil, indiferent de epocă: “Vrei să cunoşti un om? Învesteşte-l cu o mare putere”.

Acelaşi lucru îl sublinia şi Abraham Lincoln, preşedintele american, cel care a abolit sclavia şi care a condus Statele Unite în timpul Războiului Civil, expresie a celei mai mari crize morale, politice şi constituţionale de peste ocean, când spunea: “Aproape toţi oamenii rezistă nenorocirilor. Dacă vrei să testezi cu adevărat caracterul unui om, dă-i putere”.

Realitatea în care trăim astăzi ne oferă nenumărate exemple despre ce se întâmplă cu mulţi dintre cei care dobândesc funcţii şi putere, în general nu pe baza unor merite excepţionale, ci ca urmare a unor împrejurări de care profită din plin.

Persoane care, brusc, par a pierde contactul cu lumea în care trăiesc, îşi supraestimează competenţele şi capacităţile, devin intoleranţi şi dispreţuitori faţă de ceilalţi, nu ezită să facă abuz de putere, ignorând, cu bună ştiinţă, regulile, legile, bunul simţ, fără a fi interesaţi de “costuri” şi consecinţe.

Sindromul Hybris este o realitate veche de când lumea, dar a fost teoretizat în epoca modernă de către David Owen, medic şi ministru al muncii în Guvernul britanic condus de James Callaghan, în anii 1970.

Într-un articol publicat într-o cunoscută revistă de neurologie, devenit ulterior un capitol important al cărţii “Sickness and in Power”, publicată în 2008 şi tradusă şi în româneşte, cu titlul “Bolnavi la putere”, medicul Owen examinează felul în care mulţi dintre cei care deţin, fie şi temporar, puterea, manifestă Sindromul Hybris.

Acest sindrom nu este o boală în sensul clasic al cuvântului, ci o alterare a comportamentului, a funcţiilor mentale, o tulburare de personalitate dobândită, care poate să schimbe persoane considerate a fi, înainte, “normale”, şi care are grave consecinţe la nivel decizional şi pentru societatea care are astfel de lideri.

Mulţi dintre cei care ajung în funcţii importante, spune David Owen, care a analizat comportamentul unor renumiţi lideri politici ai lumii, din ultimii 100 de ani, par a fi intoxicaţi de un straniu “agent patogen” – puterea, care, paradoxal, îi fascinează şi pe cei care o exercită, şi pe cei care o suportă şi care conduce, în cazul primilor, la un fel de narcisism patologic.

Se pare că – remarca autorul studiului – succesul îl face pe cel ales “să-şi piardă uzul raţiunii”, să se considere invincibil, infailibil, invulnerabil, iar situaţia se deteriorează atunci când respectivul lider începe să submineze autoritatea instituţiilor autonome, pentru a exercita un control mai direct şi mai extins. O astfel de atitudine distorsionată, arogantă conduce la demoralizarea celor din jur, adesea generând şi stări conflictuale între cei apropiaţi.

În Grecia antică, în Atena secolului al VI-lea i.Hr., acolo unde trebuie căutate formele cele mai vechi ale democraţiei europene, tendinţa unui individ bogat şi puternic de a-i trata pe cei mulţi cu trufie şi dispreţ, de a se compara cu zeii, era “un atentat la ordinea firească a lucrurilor”, o “crimă” contra societăţii.

În limba greacă, “hybris”-ul denumeşte “lipsa de măsură”, un comportament sau un sentiment exacerbat, alimentat de excesul de putere şi de aparentul succes, căruia i se opun echilibrul, moderaţia, cunoaşterea de sine şi a limitelor.