Deficitul „redus”: adevărul din spatele unei victorii fabricate
Guvernul își revendică o mare victorie: reducerea deficitului bugetar. Pe hârtie, cifrele arată mai bine. În realitate, însă, această „performanță” vezi tot »
Trump își pierde răbdarea și dă Iranului un nou ultimatum: „48 de ore până când iadul se va abate asupra lor”
Președintele american Donald Trump a emis sâmbătă un nou ultimatum de 48 de ore pentru Iran și a avertizat că vezi tot »
DIICOT: Un bărbat care lucra la campania electorală a lui Nicușor Dan, implicat în falsificarea celebrelor poze ale președintelui cu Coldea și Ponta, publicate de Lasconi
Un bărbat care a lucrat la campania electorală a lui Nicușor Dan este implicat tocmai în falsificarea pozelor în care vezi tot »
Aroganța strategică și iluzia superiorității: cazul Iranului
Există o regulă simplă în geopolitică: marile puteri nu eșuează pentru că sunt slabe, ci pentru că își înțeleg greșit vezi tot »
Deficitul scade pe hârtie. În realitate, statul cheltuie mai mult, iar contribuabilii plătesc nota
Guvernul prezintă proiectul de buget pentru 2026 drept un pas important spre „consolidarea fiscală” și reducerea deficitului bugetar. Mesajul oficial vezi tot »
Deficitul „redus”: adevărul din spatele unei victorii fabricate
Guvernul își revendică o mare victorie: reducerea deficitului bugetar. Pe hârtie, cifrele arată mai bine. În realitate, însă, această „performanță” ridică o întrebare simplă și incomodă: la ce preț?
Răspunsul nu se regăsește în comunicatele oficiale, ci în viața de zi cu zi a românilor. În 2025, ajustarea bugetară nu a venit din reforme profunde sau din eficientizarea statului, ci dintr-o combinație de măsuri care au lovit direct în populație și în economia reală: venituri înghețate, taxe mai mari, beneficii reduse.
Nu este o reformă când echilibrul bugetar se obține prin scăderea nivelului de trai. Este, mai degrabă, o redistribuire a poverii către cei mai vulnerabili și către antreprenorii care țin economia în mișcare.
În paralel, statul a ales cea mai comodă soluție: a tăiat investițiile. Miliarde de lei care ar fi trebuit să ajungă în infrastructură, spitale sau școli au rămas necheltuite. Pe termen scurt, deficitul scade. Pe termen lung, factura vine inevitabil, sub forma dezvoltării întârziate și a oportunităților pierdute.
Iar acolo unde realitatea nu a fost suficient de „cooperantă”, au intervenit ajustările contabile. Amânări de plăți, reinterpretări ale unor fonduri europene, optimizări de indicatori — toate contribuie la o imagine mai bună pe hârtie, fără a schimba însă fondul problemei.
Dacă aceste artificii sunt eliminate, diferența față de anul precedent devine aproape inexistentă. Cu alte cuvinte, nu asistăm la un progres real, ci la o cosmetizare a acelorași dezechilibre.
Comparația cu 2024 este relevantă și incomodă. Atunci, la un nivel similar al deficitului, au existat creșteri de venituri, investiții publice consistente și o presiune fiscală mai redusă. În 2025, aceeași realitate bugetară a produs efecte complet diferite: austeritate, blocaje și incertitudine.
Diferența nu ține de matematică. Ține de opțiuni.
Iar prezentarea execuției bugetare din începutul lui 2026 drept un succes confirmă aceeași logică. Un deficit mai mic, într-o perioadă în care instituțiile au funcționat cu bugete limitate și investițiile au fost practic blocate, nu este o performanță — este rezultatul unei frâne trase brutal.
Reducerea deficitului este necesară. Dar felul în care este realizată spune totul despre prioritățile unei guvernări.
Când echilibrul bugetar se obține prin presiune asupra populației, prin sacrificarea investițiilor și prin artificii contabile, succesul devine discutabil.
Iar când această realitate este prezentată drept o mare victorie, problema nu mai este doar economică. Devine una de onestitate publică.
