Mihaela Geoană a absolvit Institutul de Arhitectură ”Ion Mincu” din Capitală în 1987. După stagiatură, a plecat în Franța, apoi în Statele Unite, însoțindu-și soțul, politicianul Mircea Geoană. În Statele Unite a luat contact cu activitățile caritabile desfășurate dincolo de Ocean și a început să se implice în acest domeniu.

În 2001 a pus bazele Fundației ”Renașterea pentru Educație, Sănătate și Cultură”. De atunci până în prezent este președintele fundației. Din aprilie 2007 este și președintele Societății Naționale de Cruce Roșie din România. De asemenea, este președintele Centrului Focus pentru copii dispăruți și abuzați.

Despre activitatea umanitară, despre satisfacția de a aduce bucurie altora, despre persoane care i-au fost model în viață, dar și despre importanța sănătății femeii, despre familie, a vorbit Mihaela Geoană într-un interviu acordat Agerpres.

AGERPRES: De câțiva ani buni numele Mihaela Geoană este asociat cu ideea de campanii sociale, de acțiuni caritabile, de voluntariat, de ajutorare a persoanelor vulnerabile. Toate acestea prin mai multe ”pârghii” — Fundația Renașterea, Crucea Roșie Română, Centrul Focus pentru copii dispăruți și abuzați. De unde a pornit ideea de implicare în activitatea de caritate? A existat un model, o persoană, un exemplu?

Mihaela Geoană: Ideea de caritate a pornit din ce am învățat în cei cinci ani petrecuți în SUA și din faptul că am revenit în țară când soțul meu (Mircea Geoană — n.r.) fusese numit ministru de Externe. Am vrut să mă implic, să fac o diferență, să am și eu un aport. Era greu să-mi reiau activitatea de arhitect pentru că acea activitate ar fi presupus multe ore de lucru, deci nu m-aș fi putut ocupa de munca de reprezentare a soțului meu. Atunci m-am gândit că munca de caritate, de a face bine celor din jurul tău aduce multe satisfacții. Pe de altă parte, puteam să-mi gestionez programul în așa fel încât să-mi îndeplinesc și obligațiile față de familie, de copii. Aș putea spune că mama mea a reprezentat un model pentru mine, ea e o persoană foarte implicată, foarte generoasă, foarte credincioasă, care ajută foarte mult în jurul ei, sunt familii pe care de zeci de ani le ajută în toate felurile, nu doar material, deci aveam acest model care s-a potrivit cu ceea ce am învățat în SUA și cu nevoia mea de a fi alături de copii, de soț și de a lucra ceva. Cred că lucrurile s-au îmbinat foarte bine și timp de 13 ani aceasta am făcut. Sunt proiecte care au început cu pași mici, după care au crescut și au foarte mare apreciere, mă refer aici la Fundația Renașterea. Pe de altă parte, implicarea în proiecte sociale mi-a adus onoarea de a fi președinte al Crucii Roșii Române, este cea mai înaltă onoare în lumea implicării în societatea civilă. Mai este și al treilea proiect, care îmi este foarte aproape, al organizației Focus, care este parte dintr-o filieră internațională care protejează și previne dispariția și abuzul asupra copiilor.

AGERPRES: Fundația Renașterea a fost lansată în 2001, în urmă cu 13 ani. Este o fundație care se ocupă cu precădere de sănătatea femeii. A fost greu să pornești această muncă de convingere a femeilor că trebuie să aibă grijă de sănătatea lor?

Mihaela Geoană: Pentru mine toți acești 13 ani sunt o amintire frumoasă, n-a fost greu să încep, pentru că era un proiect la care am participat în SUA, m-a atras foarte mult acest subiect, mi se păreau niște lucruri atât de evidente și de simplu de adus în ”lumina reflectoarelor” — faptul că sunt anumite boli care pot fi depistate la timp și în acest fel nu mai trebuie să treci prin drame cum ar fi a pierde o mamă, o fiică. Au fost mai mulți factori care au contribuit la această decizie, pe de-o parte faptul că suntem pe primul loc la numărul de cazuri de cancer, dar numărul de cazuri nu ar fi atât de disproporționat față de numărul din alte țări, la noi diferența foarte mare este că numărul de decese din cancer este de 10 ori mai mare, de exemplu, decât în alte țări. Uitându-mă la aceste lucruri am realizat că motivul nu stă nici în calitatea serviciilor medicale, nici în tratamentul care se recomandă în cazurile de cancer. Sunt aceleași tratamente, aceeași chimioterapie, aceleași substanțe, motivul este faptul că noi ne implicăm foarte târziu. În România, cazurile de cancer depistate în stadiul 0 sau 1 sunt infime ca număr, pe când în SUA 80% din cazurile de cancer sunt depistate în stadiul 0 sau 1 și, din acele 80%, 100% supraviețuiesc. La noi, depistăm 80% din cazuri în stadiile 3 și 4, când e prea târziu, de cele mai multe ori, poate în 70-80% din cazuri…Deci erau niște statistici inversate și mi s-a părut extraordinar de simplu să spui aceste lucruri, să atragi atenția femeilor că trebuie să-și facă un control anual, care ar fi garanția că nu se moare de cancer. Este un lucru spus foarte simplist, însă într-adevăr am făcut lucruri extraordinare, în sensul că sunt peste 3.000 de femei care au fost depistate cu cancer în cadrul programului de efectuare de teste medicale pentru femei și multe dintre aceste femei trăiesc, sunt sănătoase, marea lor majoritate, și sunt vieți salvate. Când am împlinit 10 ani de la înființare și am iluminat Palatul Parlamentului în roz, pe 1 octombrie, am invitat să aprindă lumina prima noastră pacientă diagnosticată cu cancer. Este o doamnă care fusese diagnosticată cu cancer în urmă cu 7 ani, era un cancer în stadiul 2 sau 3. A făcut toate tratamentele și acum e sănătoasă, deci în cancer, supraviețuirea timp de cinci ani fără nicio urmă de modificări în analize înseamnă că ești vindecat. Este o femeie simplă, care lucra într-un loc de alimentație publică, nu era o femeie care avea resurse financiare, deci cu atât mai mare a fost satisfacția că am ajutat un om care chiar avea nevoie. Dacă vorbim de rezultate, aș da câteva cifre simple, avem centre medicale Renașterea, cum este cel în care ne aflăm acum, care a fost realizat cu fonduri pentru dezvoltare europeană Norvegia-Liechtenstein-Islanda, este o investiție de 2 milioane de euro, avem cele mai bune aparate medicale care sunt pe piață la ora actuală, este un centru prietenos, unde lucrează cei mai buni specialiști de la Institutul Oncologic sau de la alte spitale. Mai avem un centru medical pe Șerban Vodă unde se fac numai mamografii și consultații medicale, au fost peste 53.000 de femei care au făcut peste 100.000 de teste medicale. Pe de altă parte, o altă latură a activității noastre este unitatea mobilă — un vehicul în care sunt amenajate cabinete medicale cu mamograf digitalizat, se pot face mamografii, și un cabinet ginecologic unde se face testul Babeș-Papanicolau. Această unitate mobilă a mers în peste 50 de localități din țară, în zone rurale, acolo unde femeile nu au acces la serviciile medicale, și peste 18.000 de femei au făcut aceste teste gratuit. Tot ceea ce am vorbit până acum a fost realizat cu fonduri strânse de Fundația Renașterea în campaniile de strângere de fonduri, niciun leu nu a provenit din banii de la bugetul de stat.

AGERPRES: Sunt niște realizări foarte frumoase, sigur, cele mai importante realizări sunt viețile salvate. O realizare este și faptul că în momentul de față, datorită campaniilor numeroase, toată lumea știe ce reprezintă fundița roz, toată lumea conștientizează semnificația ei și pe cea a fundiței albastre, pentru că Fundația Renașterea se ocupă atât de cancerul de sân, cât și de cancerul de col uterin. Vorbeam despre faptul că e nevoie de fonduri pentru a realiza aceste lucruri, poate că sunt oameni care vor să ajute într-un fel dezvoltarea fundației și nu știu cum. Le spunem?

Mihaela Geoană: Pentru noi este modul de a ne continua activitatea, sunt donații pe care le avem de la populație în general. Pe de-o parte, scopul nostru principal este să informăm femeile să-și facă un control anual. Testul Babeș-Papanicolau trebuie făcut anual și mamografia trebuie făcută o dată la doi ani sau o dată pe an în funcție de vârstă. Dar aș vrea ca oamenii să intre pe site-ul Fundației Renașterea sau pe pagina noastră de facebook pentru a se informa sau pentru a ne ajuta și acest lucru se poate face prin donarea a 2% din impozitul datorat statului, care poate constitui o foarte bună sursă de fonduri pentru noi, își pot încuraja colegii să completeze formularul de 2% pentru Fundația Renașterea, dar și companiile mici sau mari pot dona 20% din impozitul datorat statului către organizațiile neguvernamentale. Și aceasta este o sursă foarte bună de venit pentru ONG-uri. Aș vrea să spun că acești bani pot fi donați fără să reprezinte un cost și consider că organizațiile neguvernamentale folosesc mult mai eficient acești bani decât dacă ar fi aruncați în marea ”găleată” a finanțelor publice. Pentru că sunt proiecte țintite pe anumite cauze, care au dovedit în ani că sunt serioase, că se întâmplă lucruri concrete cu banii care sunt donați acolo. Mulțumesc pentru întrebare.

AGERPRES: Trecând la activitatea de la Crucea Roșie Română, deja vorbim despre al doilea mandat de președinte al Crucii Roșii, care este cea mai prestigioasă organizație, are o activitate umanitară de peste 137 de ani. În fiecare an Crucea Roșie demarează câte o campanie sau un proiect pentru ajutorarea persoanelor vulnerabile. Care ar fi cele mai importante dintre ele, știu că sunt multe, dar să le enumerăm pe cele care au avut cel mai mare succes până acum.

Mihaela Geoană: E adevărat, este al doilea mandat de președinte al acestei prestigioase organizații, pentru mine este cea mai mare onoare, insigna Crucii Roșii este cea cu care mă mândresc cel mai mult, pentru că e o organizație internațională foarte puternică, bine organizată, care are o eficiență a muncii foarte importantă. Federația Internațională de Cruce Roșie se implică în orice evenimente de dezastru natural și are misiunea de a alina suferința oamenilor, sunt lucruri pe care poate oamenii nu le știu, când au fost inundații, când au fost înzăpeziri, Federația a ajutat Crucea Roșie să ajute sinistrații. Sunt lucruri pe care și noi le facem la nivel internațional, Crucea Roșie Română a ajutat Haiti, China, Japonia când a fost nevoie, prin donații publice, prin voluntariat, prin diferite metode, dar se adună foarte mult dacă 170 de țări ajută cu puțin, pentru cei care sunt în dificultate se adună, se modifică ajutorul și contează foarte mult. Dacă ne referim la România, ceea ce mi-am dorit să realizez a fost să readuc Crucea Roșie în prim-planul organizațiilor din țară. Este cea mai veche organizație din România, cu activitate continuă de ușurare a suferinței oamenilor. Asta este scopul nostru. E o organizație care a fost înființată de personalități celebre, a funcționat sub patronajul reginei Maria, e o organizație de elită pe care aș vrea s-o aduc în această lumină din nou în România. Din acest motiv consider că toate campaniile de comunicare sunt foarte importante. În urmă cu cinci ani am pornit prima Gală a Crucii Roșii în parteneriat cu TVR, gală în care timp de o zi am prezentat activitatea Crucii Roșii, am implicat telespectatorii în anumite dialoguri culturale sau de binefacere și am lansat noi proiecte. Așa a fost lansat cel mai mare proiect al Crucii Roșii — Banca de alimente — un proiect foarte generos și care a fost foarte bine primit. În sensul că solicită oamenii care merg la cumpărături să facă gestul de a dona un aliment pentru cei care nu au ce pune pe masă. Crucea Roșie se implică în colectarea acestor alimente, păstrarea lor și apoi distribuirea pe bază de anchetă socială la familiile care au cea mai mare nevoie de hrană. Am participat la diferite evenimente în scopul de a revigora proiectul, de a le aduce aminte oamenilor că trebuie să fie generoși, am făcut asta de Crăciun, de Paște și am fost impresionată să văd că persoane care nu aveau coșuri foarte pline — pensionari, persoane care nu aruncă banii pe fereastră — aceia erau cei mai generoși. Aveau patru alimente în coș dintre care unul îl donau. Eu sunt impresionată de asta și încurajez pe toți cei care au fost în magazinele partenere, și nu aș vrea să uit pe nimeni — Carrefour, Mega Image, Real, Metro și alte magazine mici care în toată țara au fost gata să amplaseze un coș pentru Banca de alimente. În cei patru ani de existență a programului s-au strâns peste 500 de tone de alimente și s-au colectat aproape 1 milion lei, fiind ajutate 47.700 de familii. În total au fost 2.385.000 lei care au fost distribuiți în alimente familiilor nevoiașe. Este un proiect de mare amploare și sper să-i convingem să ajute pe toți cei care văd un coș al Crucii Roșii, să doneze. Sunt și alte proiecte, cum este cel de prim-ajutor, realizat din fonduri pentru dezvoltare europeană, prin care avem centre în care se predau cursuri de prim ajutor tuturor celor care vor să învețe. Ei primesc un certificat în acest sens. Oamenii pot face aceste cursuri la Crucea Roșie, este un curs acreditat european, prin care într-adevăr învață să acorde primul ajutor. În cadrul acestui proiect de prim ajutor am dezvoltat un subproiect, centrele de prim ajutor din zone izolate, are foarte mare succes, în sensul că în localități izolate unde ambulanța ajunge mai greu și unde populația nu are acces la servicii de prim ajutor, este instruită o familie care poate fi apelată de câte ori are loc un accident sau o urgență, există o trusă de prim ajutor cu care e dotată, care este reîncărcată de câte ori este nevoie, și ei pot face manevre de prim ajutor, cum ar fi în cazul unui stop cardiac. Nu numai că pot face manevra de a susține în viață acea victimă până ajunge ambulanța, dar au aparat cu comunicare la distanță. Se face EKG și își dau seama dacă acea persoană face un infarct sau nu. Și atunci cheamă ambulanța sau nu, este și un mecanism de a eficientiza serviciile de urgență, nu tot timpul e nevoie să chemăm ambulanța. Dar acești oameni care sunt instruiți știu ce ajutor pot oferi. Și mai este acea încredere pe care oamenii o au că în acea localitate pot merge undeva unde li se acordă primul ajutor, de la accidente minore până la accidente majore.

AGERPRES: Al treilea proiect este Centrul Focus pentru copii dispăruți sau abuzați. Să vorbim și despre activitatea acestui centru.

Mihaela Geoană: Este un subiect foarte important, după părerea mea, atât pentru copii, cât și pentru adulți, din fericire aceste cazuri în România sunt mai mult de fugă de acasă, mai puțini copii sunt răpiți sau victime ale violenței asupra minorilor. Dar chiar și unul dacă există, având în vedere că se întâmplă unui copil, trebuie să fim pregătiți pentru a-i salva viața. Sunt proiecte foarte importante care se desfășoară în parteneriat cu Poliția Română, cum ar fi îmbătrânirea portretului robot. De multe ori sunt copii, cum a fost un caz de curând, care dispar la 3 ani, la 5 ani, la 7 ani, pe care părinții îi caută după 10 ani. Acel copil nu mai arată ca în poza pe care au dat-o părinții și este un program prin care se ”îmbătrânește” această imagine pentru a vedea ce căutăm noi, un copil de 15 ani sau de 18 ani. Este un program pe care Centrul Focus l-a pus la dispoziția Poliției Române, care a instruit persoane care fac asta. Centrul Focus are un call center la care pot suna părinții sau alte persoane care vor să dea date despre un caz de dispariție, dar care au o reținere în a se prezenta la Poliție, deci noi suntem ca un intermediar între populație și Poliția Română. E un lucru foarte bine-venit și pentru poliție, și pentru populație. Aceasta este o latură a muncii Focus. Pe de altă parte, un proiect foarte important și care îmi este foarte drag este siguranța pe internet a copiilor. Îmi place să fac o comparație — așa cum la 7 ani, când ducem copilul prima dată la școală, îl învățăm să traverseze strada, să se uite în stânga, apoi în dreapta, să traverseze pe la trecerea de pietoni, exact același lucru trebuie să-l facem atunci când unui copil îi punem computerul în față și îl lăsăm să navigheze pe internet. De multe ori poate constitui un pericol pentru copil. Sau pot fi imagini care îl tulbură, pot fi antrenați în discuții care nu sunt pentru vârsta lor și se pot întâmpla lucruri mai grave, să se întâlnească sau să facă lucruri pe care nu ar trebui să le facă. Acest proiect este foarte important, se desfășoară în școli, dar se poate accesa și on-line. De multe ori părinții știu mai puțin despre internet decât știu copiii. Îi vedem pe copii în fața computerului și suntem foarte fericiți, cu gândul că învață, lucrează, dar trebuie să ne asigurăm că ei nu cad în capcane. Există acel parental-control, un sistem prin care părinții pot bloca accesul copiilor la site-uri care nu sunt pentru vârsta lor. Acest lucru este știut în alte țări, mult mai puțin răspândit în România. Focus asta promovează, informează părinții, educatorii, chiar și pe copii, că sunt reguli de siguranță pe care trebuie să le știi și apoi poți să navighezi pe internet în libertate.

AGERPRES: Iată că vorbim despre trei organizații/fundații conduse de o femeie de succes. E greu? E ușor? Sunt diferențe între modul în care e condusă o organizație umanitară sau o companie privată?

Mihaela Geoană: Pentru prima parte a întrebării, eu cred că e ușor atunci când îți place ceea ce faci. Și e un lucru pe care l-am pornit din pasiune, sunt lucruri care combină creativitatea, responsabilitatea socială, îmi face mare plăcere ceea ce fac pentru o campanie sau pentru evenimente și să am ca rezultate ale acestora ajutorarea celor care au nevoie. În ce privește partea a doua a întrebării, care poate fi interesantă și îmi place latura aceasta, puțină lume știe că eu am un masterat în administrarea afacerilor. Și chiar aș fi vrut să am afacerea mea. Dar între a conduce o organizație neguvernamentală și a conduce o companie pentru profit nu e mare diferență și acest lucru a dat roade în cazul meu — faptul că știam cum se gestionează o companie. Pentru că eu cred că un ONG trebuie condus cu aceeași dorință de a eficientiza și costurile, dar și de a avea venituri cât mai mari, singura diferență este că aceste venituri nu se iau ca profit de proprietarul companiei, ci sunt reinvestite pentru o cauză a fundației respective. De fapt, centrul medical al Fundației Renașterea în care ne aflăm acum este gestionat ca o întreprindere socială. În sensul că noi plătim medicii care lucrează aici, toate cheltuielile cu clădirea, pacienții plătesc anumite consultații medicale, dar plătesc numai o parte, care, să zicem, ar fi un profit care se reinvestește în dotarea în continuare a acestui centru medical. Nu există profit care se distribuie, ea este finanțată din ceea ce vinde, servicii medicale.

AGERPRES: În campaniile promovate și de Fundația Renașterea, și de Crucea Roșie, de foarte multe ori s-au implicat persoane publice — oameni de televiziune, artiști, sportivi. Chiar cele două ambasadoare — cea a Fundației Renașterea și cea a Crucii Roșii Române — sunt femei de televiziune. Cât de importantă este imaginea, credibilitatea pentru a promova un proiect?

Mihaela Geoană: Este foarte importantă și le sunt foarte recunoscătoare tuturor celor care au donat timpul lor, imaginea lor organizațiilor. În primul rând, Crucea Roșie Română este o organizație internațională și e foarte puternică, sunt foarte multe persoane — artiști, sportivi, personalități din domeniul cultural, medical — care se implică și este extraordinar de important și aș vrea să spun tuturor că dacă nu pot ajuta cu bani, pot ajuta cu o oră din timpul lor. Contează foarte mult, pentru că se adună o oră din timpul fiecăruia, o idee bună sau niște lucruri pe care un om le face în acea oră, am avut chiar o campanie numită ”Donează timp”. Această campanie practic ne-a ajutat foarte mult, am avut artiști, am avut sportivi — Ilie Năstase a acordat autografe, a atras atenția oamenilor asupra unui subiect pe care îl promovăm. Se știe că o vedetă atrage atenția, dar mesajul pe care îl transmite poate fi ”uite, în acest salon te poți bronza” sau poate fi ”uite, aici poți să înveți manevre de prim ajutor”. Timpul e același, dar îl poate folosi în mod eficient, ajutându-i pe cei din jur.

AGERPRES: Este martie, este Ziua Femeii, și știm cu toții că indiferent ce poziție socială sau ce profesie ar avea o femeie, cel mai important lucru pentru ea este familia. Dincolo de imaginea publică sau de cea profesională, cum este femeia, soția, mama Mihaela Geoană?

Mihaela Geoană: Sunt….trei în unu! De fapt una și aceeași! Ceea ce încerc eu să fac este să le fiu aproape, atât lui Mircea, cât și copiilor, dar și colegilor de la Crucea Roșie, de la Fundația Renașterea, de la Focus. Încerc să am tot timpul o vorbă bună și să facem echipă în tot ceea ce realizăm. Acesta a fost un principiu care în familie a funcționat foarte bine, pe mine Mircea m-a susținut în toate proiectele pe care le-am avut, chiar numele fundației — Renașterea — l-a găsit el, uneori mă ajută să găsim monumente, clădiri pe care să le iluminăm în roz, adică participă la brainstorming-ul nostru, chiar și cu copiii facem echipă, luăm decizii împreună, chiar și când aveau 5 sau 7 ani ne-am consultat cu ei. E simpatic un moment în care Mircea a anunțat că intră în campanie electorală — nici nu mai știu care — și a venit acasă, era un subiect pe care îl atinsesem, dar nu ne adunasem toți patru în jurul mesei pentru o decizie, și băiatul, care avea atunci 12 ani, a fost foarte supărat, i-a spus: ”Cum ai putut să anunți ceva ce nu hotărâsem?”. Cred că atunci când faci echipă, când toți sunt implicați, atunci ai și participarea lor, iar rezultatul e proprietatea tuturor.

AGERPRES: În final te rog să ne spui trei lucruri: o dorință personală….

Mihaela Geoană: O dorință nu doar personală, ci generală ar fi aceea de a putea trăi noi, toate femeile, într-o lume puțin mai bună, să fie fiecare dintre noi puțin mai bun cu cel de alături, puțin mai înțelegător și cred că asta ne-ar face viața mult mai frumoasă.

AGERPRES: Un gând bun adresat cuiva care are mare influență în viața personală…

Mihaela Geoană: Un gând bun ar fi acela de a transmite multă sănătate și recunoștință pentru tot ceea ce au făcut pentru noi părinților. Părinților mei și mamei lui Mircea.

AGERPRES: Și un sfat adresat tuturor fetelor, femeilor…

Mihaela Geoană: Sfatul meu ar fi să ne păstrăm sănătatea, pentru că fiind sănătoase putem fi acele femei, prietene, mame calde, bune, care tot timpul știu să asculte și să aline de câte ori e nevoie. Cred că trebuie să avem grijă de noi să fim optimiste, să ne gândim la ceea ce avem în viață și nu la ceea ce ne lipsește, pentru a putea avea grijă de cei din jurul nostru. SURSA: Agerpres